Green Book

               Este un film inspirat din adevărata căltorie în Sudul îndepărtat a pianistului Don Shirley împreună cu șoferul său italian  Frank "Tony Lip" Vallelonga. Acțiunea are loc în anul 1962, pe vremea în care afro-americanii nu erau pe deplin acceptați de societatea sudistă.
               Don Shirley este doctor în muzică și cântă la pian ca nimeni altul. Este un om educat, cult, cu standarde înalte. În opoziție, Tony Lip este un fost bodyguard al unui club de noapte, un smardoi am putea spune.
              Clubul la care lucra el se închide pentru renovare și Tony rămâne fără serviciu. Un prieten îl recomandă să devină șoferul unui anume doctor. Tony merge la interviu unde află că Dr. Shirley este de fapt doctor în muzică și că este un om de culoare, din toate punctele de vedere.
               De aici începe de fapt filmul. Prejudecățile lui Tony despre afro-americani intră în conflict cu prejudecățile lui Don Shirley despre oamenii lipsiți de educație, toate astea pe fundalul unui turneu pe care Dr. Shirley îl face în Sud, avându-l pe Tony ca șofer.
                Tony ne amintește vag de personajul principal cu același nume din serialul Clanul Soprano. O să apară poate în viitor un articol și despre acest serial.

The Big Bang Theory

            

                  Îți vine greu să crezi că un serial de comedie de tip sitcom îți poate marca existența timp de doisprezece ani? Înseamnă că nu te-ai uitat la Teoria Big Bang. Eram la liceu când am început să mă uit. Am aflat de el de la o colegă și am decis să mă uit datorită modului în care mi-a descris ea personajul Sheldon Cooper. Trebuie să recunosc o ciudățenie. Încă nu m-am uitat la ultimul sezon și refuz să mă uit pentru că nu vreau să cred că serialul s-a terminat.
              Acțiunea începe simplu. Sheldon și Leonard sunt doi tocilari (oameni de știință, angajați ai unei universități din SUA, cu doctorate și IQ mult mai mare decât al celorlalți americani de vârsta lor) care locuiesc în același apartament. În apartamentul vecin se mută Penny, o blondă care arată bine dar nu pare prea inteligentă. E rețeta perfectă pentru un serial care să țină 12 ani.
              Cele trei personaje reprezintă centrul de greutate al serialului, cu toate că au mai fost adăugate pe parcurs încă patru personaje principale și alte câteva personaje secundare sau episodice.
              Personajul cel mai impresionant este Sheldon Cooper. Nu vreau să vă spun prea multe despre el pentru că vreau să-i dedic un articol întreg. O să vă dau însă un detaliu care m-a frapat. Jim Parsons, actorul care îl joacă pe SHELDON avea atunci cam 45 de ani iar Sheldon are în serial 25. Am descoperit lucrul acesta neobișnuit după cinci ani de serial. Nu mi-a venit să cred. Am căutat toate articolele posibile despre el, încercând să aflu dacă și-a făcut operație estetică sau dacă se folosesc anumite tehnici pentru ca el să arate mai tânăr. Nimic. Așa e el.

Midnight Sun (Sub soarele nopții)

         

          În anul 2018 încă nu știa nimeni despre carantină și izolare. Atunci a apărut un film intitulat „Sub soarele nopții”. Acest film este despre o fată care nu avea voie să iasă din casă. Studia de acasă și îl avea pe tatăl ei ca profesor. Când era mică se uita de la fereastră la ceilalți copii care se jucau afară. Aceștia o considerau o ciudată. O singură fată de pe stradă a intrat în contact cu ea și a devenit prietena ei cea mai bună.

               Katie Price, așa se numește eroina filmului, suferea de la naștere de o boală genetică rară. Este vorba de o boală de piele care poate provoca moartea celui care o are dacă intră în contact cu razele soarelui. Chiar dacă privește lumea numai de la fereastră, Katie se îndrăgostește de un băiat care trecea zilnic pe la fereastra ei.

                Katie avea o pasiune. Cânta la chitară. A scris chiar și câteva cântece, iar într-o seară tatăl ei a lăsat-o să iasă din casă pentru a merge să cânte în gară. Aici se întâlnește din întâmplare cu băiatul de care era îndrăgostită și de aici începe o adevărată poveste de dragoste.

               Chiar dacă vorbim despre un film cu un buget destul de mic, fără artificii spectaculoase, el are un puternic impact emoțional. Așa se explică nota 6,6 de pe site-urile de specialitate. Dacă acest film ar fi fost lansat sau măcar promovat în 2020, ar fi rupt gura târgului pentru că acum în rolul lui Katie suntem toți.

              Mulțumesc Dia pentru că mi-ai recomandat acest film! Vizionare plăcută tuturor celor care veți alege să vă uitați!

La casa de papel

              

            Până nu a început carantina nu am avut timpul necesar să mă uit la acest serial cu toate că auzisem de el. Este genul acela de serial nou, nemaivăzut, care te prinde din primele episoade și te face să te uiți la câte trei, patru, cinci episoade pe zi până când epuizezi toate sezoanele disponibile.

           El Profesor, personajul principal, adună o gașcă de hoți pentru a-și pune în aplicare planul de a da o spargere la monetăria națională a Spaniei. Fiecare membru al bandei primește numele unui oraș, toate detaliile personale despre fiecare fiind confidențiale.

        Un simbol al serialului este masca cu chipul pictorului Salvador Dali, pictor suprarealist spaniol care a trăit între anii 1904-1989.


Problema morală a serialului


            Hoții sunt personajele pozitive. Condiția de hoți la care au ajuns le este imputată părinților sau mediului social din care provin. Relevantă în acest sens este relația tată-fiu dintre Moscova și Denver. „Cum puteam eu să-i ofer fiului meu un drum mai bun în viață, altul decât drumul fără întoarcere pe care am pornit eu?” se întreabă Moscova.

           Polițiștii și agenții serviciilor secrete care lucrează la acest caz, sunt, aparent imaculați din punct de vedere moral. Treptat ies la iveală corupția, incompetența, interesele politice, care aruncă o lumină negativă asupra acestor personaje. În sezoanele 3 și 4 polițiștii nu mai au deloc scrupule, recurg la tortură și își câștigă antipatia totală a publicului. Singurele două personaje pozitive ale poliției au sorți diametral opuse. Unul schimbă tabăra, devenind Lisabona. Celălalt este discreditat de slăbiciunea afectivă pe care o are, devenind un Angel (înger) neputinios.





Justificarea jafului


             Profesorul ordonă să nu fie ucis niciun ostatic și dacă se poate nici polițiștii care încearcă diferite operațiuni de salvare. „Nu suntem criminali.” spune el. Jefuitorii își fabrică singuri banii pe care urmează să îi fure, ajutați de o parte din ostatici cu care urmează să împartă banii. „Furăm doar banii fabricați de noi” este ideea care validează jaful în ochii publicului. Ideea de haiducie este de asemenea prezentă. „Suntem săraci și furăm de la cei bogați, dar nu luăm nimic din ce nu am produs noi înșine.”


Despre acest serial o să apară mai multe articole în care o să analizăm personaje și evoluția lor. Atât deocamdată.

Miracol în celula 7

        Este un film pe care trebuie să-l vezi neaparat. O să vă povestesc cum am aflat eu despre el. Într-o zi, o prietenă mi-a trimis un snap în care i se vedea o lacrimă curgându-i pe obraz. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și ea mi-a răspuns că și eu aș plânge dacă m-aș uita la filmul la care tocmai se uitase ea. Mi-am notat undeva numele filmului și am uitat de el. După câteva zile m-a întrebat dacă l-am văzut  și abia atunci mi-am amintit.

            Am pornit imediat filmul și pe toată durata lui nu m-am mai mișcat din fața ecranului. Este povestea unui tată bolnav psihic al unei fetițe de șase ani, acuzat pe nedrept că a ucis fetița unui comandant. Este închis, torturat și condamnat la spânzurătoare.

           Filmul are două teme principale: tema nebunului și tema sacrificiului.

Tema nebunului

         Cineva spunea că doar nebunii sunt liberi. Nebunia îi eliberează de orice fel de responsabilitate. Iată însă că Memo nu e liber. Are grijă de familia lui cum poate. Se ocupă de oi, vinde mere, are anumite responsabilități. Ova, fetița lui, o întreabă pe bunica dacă tatăl ei e nebun. Bunica îi răspunde că nu e, doar că a rămas copil și este de aceeași vârstă cu ea. Întrebarea cea mai grea pe care și-o pun și autoritățile este următoarea: Un om cu minte de copil este capabil de crimă? Autoritățile nu pot răspunde, dar pot deținuții. Colegii de celulă ai lui Memo au mintea mai limpede și sunt convinși de nevinovăția lui.

Tema sacrificiului

          Mulți oameni vor avea îndoieli înainte de a viziona acest film pentru că este turcesc. Nu vă lăsați păcăliți, filmul acesta este departe de clasicele telenovele turcești. Filmul este de fapt o readaptare a filmului korean cu același nume, apărut în 2013. Mi-am propus să vizionez și acel film în viitor. Tema sacrificiului pare abordată din perspectiva Coranului. Nu voi intra aici în polemici religioase, dar se simte aici substratul original. Nu voi detalia mai mult această temă pentru a nu da mai multe spoilere, dar mai trebuie să spun că firul evenimentelor e bine condus. E ca un deget pus direct pe rană, ca un cuvânt care lovește direct zona dureroasă a sufletului.

Am vorbit destul! Începe filmul! Vizionare plăcută!

Ce putem face în carantină?

               Atunci când istoria te lovește în plin și te bagă în carantină, ai două alternative pentru a-ți păstra mintea limpede: filmele și cărțile. Îi lăsăm pe specialiști să se ocupe de cărți. Dacă vreți să citiți o carte bună, întrebați-o pe Nina Rațiu. Ea vă poate face recomandări.
              Noi ne vom ocupa aici de filme și seriale. Vom analiza întâmplări, personaje, actori, regizori, platforme care propun filme și alte lucruri de genul acesta. Nu am pretenția că voi publica analize pertinente. Nu am studii în domeniu, dar o să folosesc singurul instrument pe care îl am la dispoziție: părerea personală.
              Articolele publicate aici trebuie tratate ca simple recomandări. Analizați singuri dacă un film sau un serial trebuie văzut sau nu. Acestea fiind spuse, să-i dăm drumul.